„Și s-a întâmplat că, pe când se afla într-un loc și se ruga, după ce a terminat, unul dintre ucenicii săi i-a zis: “Doamne, învață-ne să ne rugăm, așa cum și Ioan i-a învățat pe ucenicii săi». Iar El le-a zis: «Când vă rugați, spuneți: Tată! Sfințească-se Numele Tău. Vie Împărăția Ta. Dă-ne pâinea noastră cea de toate zilele și iartă-ne păcatele noastre; căci și noi iertăm tuturor celor care ne greșesc. Și nu ne duce în ispită.”

Ca prim punct central, Isus menționează o rugăciune model pentru cererile noastre personale. Noi o numim „Tatăl nostru“. Ea conține doar șase cereri. (În textul din Matei urmează apoi o explicație.) Acest lucru arată că relația noastră cu Dumnezeu poate fi, fără îndoială, marcată de rugăciune.

În primul grup de trei rugăciuni, Dumnezeu ocupă locul central. El trebuie să fie primul în rugăciunile noastre. A sfinți Numele Lui înseamnă să-L respect și să-L cinstesc, să-L ador și să stabilesc și să mențin o relație profundă cu El.

Când Îl rog pe Dumnezeu ca voia Lui să se împlinească pe pământ, acest lucru îmi amintește de propria mea disponibilitate de a face ceea ce dorește El. Voia lui Dumnezeu trebuie să se împlinească în viața mea. Putem chiar să ne rugăm: „Doamne, dă-mi mereu voința fermă de a fi dispus să fac tot ce dorești Tu.“ (Evrei 13,21)

Iar când ne rugăm „să vină Împărăția Ta“, această rugăciune ne îndeamnă să ne pregătim pentru acest eveniment și să ne orientăm viața de zi cu zi spre a doua venire a lui Isus. Vrem, de asemenea, să contribuim la aceasta, pentru ca mulți alții să afle despre acest mare eveniment, astfel încât și ei să se poată pregăti pentru el.

Al doilea grup, format din trei rugăciuni, se referă la trei aspecte importante ale vieții noastre personale: întreținerea, iertarea și ispita.

1. Aprovizionare: „Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele.“ Aici observăm din nou că viața noastră este programată pe o zi de 24 de ore. Am constatat în alte reflecții că acest principiu se aplică nu numai în domeniul fizic, ci și în cel sufletesc și spiritual, deoarece 2 Corinteni 4:16 spune că omul interior se înnoiește zi de zi.

Când Isus a vorbit despre rugăciunea pentru pâinea noastră cea de toate zilele, s-a referit cu siguranță la asigurarea nevoilor noastre de bază, la tot ceea ce ne este necesar pentru a trăi.

2. Iertarea: Următoarea rugăminte din această rugăciune model arată dependența noastră constantă de iertarea lui Dumnezeu. În același timp, ne îndeamnă să fim dispuși să iertăm. „Iartă-ne, căci și noi iertăm tuturor celor care ne sunt vinovați.“ Cine nu dorește să ierte totul tuturor oamenilor, cum poate să se aștepte la iertare pentru sine însuși? Aici vedem foarte clar că această disponibilitate necondiționată de a ierta este posibilă doar dacă primim mereu iertarea lui Dumnezeu și cerem puterea Lui – puterea Duhului Sfânt. Din puterile noastre proprii nu putem ierta totul tuturor! Iertarea lui Dumnezeu este primul pas pentru ca noi – întăriți prin iubirea și harul Său – să putem ierta rănile provocate de alții și să le încredințăm Lui, mereu din nou, vina lor – precum și partea noastră de vină. Este minunat să trăim fără nicio povară.

A treia ispită: A treia rugăciune din acest grup ne amintește că suntem în permanență expuși ispitelor răului. Totuși, Dumnezeu poate și dorește să ne ferească de cădere. Unii cred că, fiindcă suntem păcătoși, trebuie să păcătuim în continuare, adică să încălcăm poruncile de iubire ale lui Dumnezeu și să ne facem rău nouă înșine și celorlalți. Nu! Isus nu este doar un Mântuitor care iartă păcatele, ci a venit să-și salveze poporul de păcatele sale. El dorește să ne ferească de păcat printr-o viață trăită în strânsă legătură cu El.

Ioan scrie: „Cine rămâne în El, nu păcătuiește.“ (1 Ioan 3,6) „Știm că cine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește (= nu rămâne în păcat), ci pe cel născut din Dumnezeu El îl păzește, și cel rău nu-l va atinge.“ (1 Ioan 5,18)

Din aceste șase cereri înțelegem că avem un Tată ceresc minunat, care dorește să aibă grijă de noi în toate aspectele vieții. Să reținem ideea că, în Rugăciunea Domnului, ne rugăm atât pentru relația noastră cu Dumnezeu, cât și pentru nevoile noastre personale. Așadar, este absolut corect să ne rugăm mai întâi pentru noi înșine.

În cel de-al doilea punct central – Luca 11:5-8 – Isus ne învață să ne rugăm pentru alții.

„Și le-a zis: “Dacă cineva dintre voi are un prieten și se duce la el la miezul nopții și îi zice: «Dragă prieten, împrumută-mi trei pâini, căci un prieten al meu a venit la mine din călătorie și nu am cu ce să-l ospătez», iar cel dinăuntru i-ar răspunde: «Nu mă deranja! Ușa este deja încuiată, iar eu și copiii mei suntem deja culcați; nu pot să mă ridic să-ți dau ceva. Vă spun: chiar dacă nu se va ridica să-i dea ceva pentru că îi este prieten, totuși se va ridica din cauza insistenței lui nerușinate și îi va da cât are nevoie.»

În Orient, oamenii călătoreau adesea noaptea, deoarece ziua era prea cald. Nu știm de ce un oaspete ajunge la prietenul său abia la miezul nopții. În orice caz, gazda nu era pregătită pentru această vizită – ce rușine, ce rușine! În Orient, ospitalitatea se scrie cu majuscule!

De aceea se duce la vecinul său și îi spune: „Nu am nimic să-i ofer.“ El nu-i cere vecinului său prieten ceva pentru nevoile sale proprii, ci dorește să-și ospăteze și să-și îngrijească oaspetele. Isus ne învață să ne rugăm pentru alții. Trebuie să cerem pentru a putea dărui. Astfel, Isus abordează imediat un aspect important: nu avem nimic ce am putea da celui în nevoie. Dar avem un prieten – pe Isus – care are tot ce este necesar.

Asta îmi amintește de scena din 2 Cronici 20. Pe atunci domnea Iosafat, un rege foarte credincios. Țara sa, Iudeea, a fost atacată de o armată puternică. Iosafat se roagă: „… nu avem putere împotriva acestei mari oștiri, … nu știm ce să facem, ci ochii noștri se îndreaptă spre Tine.“ (versetul 12) Cu alte cuvinte: suntem complet neajutorați. Nu avem nimic. Cum a răspuns Dumnezeu la această rugăciune? „Să nu vă temeți și să nu vă descurajați în fața acestei mari oștiri; căci nu voi luptați, ci Dumnezeu.“ (versetul 15) Și cum s-a sfârșit acest război? „… când au început să aducă mulțumiri și laude, Domnul a trimis o ambuscadă (asupra dușmanilor) și aceștia au fost înfrânți.“ (versetul 22)

Ce ne învață Isus despre mijlocirea în rugăciune?

1. Nu putem elimina această suferință prin propriile noastre forțe, nici măcar nu putem ajuta cu adevărat.

2. Avem un prieten care are ce ne trebuie.

Totuși, în parabolă, acest prieten nu vrea să ajute la început. Desigur, acest lucru nu se aplică lui Dumnezeu; Dumnezeu dorește să ajute. Dar trebuie să învățăm că rugăciunile noastre de mijlocire nu sunt întotdeauna ascultate imediat. În timp ce Luther traduce că prietenul ajută în cele din urmă din cauza „insistenței obraznice“, în traducerile engleze se spune „persistence“, adică datorită perseverenței și răbdării sale. Cred că acest termen descrie mai bine situația. Nu trebuie sub nicio formă să ne adresăm lui Dumnezeu „obraznic“ în sensul negativ al cuvântului, ci „fără rușine nejustificată“. Isus ne învață aici să dăm dovadă de perseverență în rugăciunile noastre pentru ceilalți. Iar rezultatul mijlocirii este, în cele din urmă, un succes deplin: omul din pildă primește suficientă mâncare pentru a-și putea ospăta oaspetele neașteptat. Dumnezeu ne ascultă rugăciunile de mijlocire și dorește ca noi să ne rugăm astfel. Și – „Cu cât ne rugăm mai stăruitor și mai neîncetat, cu atât comunitatea noastră spirituală cu Hristos devine mai strânsă.“ Pildele lui Hristos, p. 109

În cartea „40 de zile – Meditații și rugăciuni pentru pregătirea revenirii lui Isus” de Dennis Smith și în „Slujitori ai lui Isus plini de Duhul Sfânt” de Helmut Haubeil se sugerează ca, pe parcursul studiului din aceste 40 de zile speciale de rugăciune, să ne rugăm intens pentru cinci persoane neevanghelizate și să luăm legătura cu ele, pentru a le putea arăta prin exemplul nostru dragostea lui Isus și pentru ca ei să înceapă o relație de credință cu El. Putem să ne rugăm singuri pentru aceste cinci persoane dragi sau să rugăm un partener de rugăciune să se alăture nouă.

Până acum, învățăturile lui Isus s-au referit la rugăciunile noastre personale și la mijlocirea noastră pentru alții. În concluzie, Isus dorește să ne încurajeze să cerem orice lucru care este „în numele Lui“, adică în spiritul Lui. El ne explică în cuvinte clare că rugăciunile noastre vor fi ascultate.

În cea de-a treia temă principală și ultima parte a învățăturilor lui Isus despre rugăciune, citim în Luca 11:9-13.

„Și eu vă spun: Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci cine cere, primește; cine caută, găsește; și cui bate, i se va deschide. Cine dintre voi, dacă fiul său îi cere un pește, îi va da un șarpe în loc de pește? Sau, dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion în schimb? Dacă voi, care sunteți răi, puteți da daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl din ceruri va da Duhul Sfânt celor care Îl cer!“

Isus este un învățător desăvârșit. El își repetă lecția folosind alte imagini și noțiuni. Cereți, căutați, bateți la ușă. Apoi, în versetul 10, el oferă o justificare pentru necesitatea rugăciunii: „Căci cine cere, primește.“ El nu spune: „Cereți o singură dată, și vi se va da.“ El ne îndeamnă: „Cereți!” Pildele lui Hristos, p. 108

În Iacov 4:2 ni se spune: „Nu aveți pentru că nu cereți.“

Când ne rugăm, nu îi recităm lui Dumnezeu vreo poezie prestabilită. Ci cerem lucruri concrete de care avem nevoie pentru a trăi. Și le primim datorită rugăciunilor noastre. Iar dacă cineva nu este încă convins de necesitatea – și, de asemenea, de minunata posibilitate – de a-I cere lui Dumnezeu ceva, iată încă două exemple din viața de zi cu zi. Dacă copiii noștri ne cer pește, nu le dăm un șarpe. Și dacă copilul își dorește un ou, nu îi punem un scorpion în mână. Când copiii noștri ne cer ceva, primesc întotdeauna ceva bun, care îi ajută. Părinții nu le dau niciodată copiilor lor otravă și nu le îndeplinesc dorințele nechibzuite care le-ar face rău. Și dacă chiar și oamenii păcătoși acționează astfel, cu cât mai mult se aplică acest lucru Tatălui nostru ceresc.

Totuși, atunci când ne rugăm pentru alții, trebuie să ținem cont de un lucru: Dumnezeu nu obligă pe nimeni să se pocăiască și nu manipulează pe nimeni. Cu toate acestea, în înțelepciunea Sa infinită, El poate îndruma pe cineva spre pocăință. Nu știm cum face acest lucru și nici cât timp este necesar pentru asta.

Și astfel, Isus ne-a condus acum la punctul culminant al învățăturii Sale: „Dacă voi, care sunteți răi, puteți da daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl din ceruri va da Duhul Sfânt celor care Îl cer!“ (versetul 13) (gr.: a cere neîncetat, a cere zilnic.)

De ce a ales Isus Duhul Sfânt ca punct culminant al învățăturii sale? Cum s-a manifestat acest lucru în viața sa? „În fiecare dimineață, El vorbea cu Tatăl Său din ceruri. În fiecare zi, primea de la El o nouă botezare [împlinire] cu Duhul Sfânt.“ Pildele lui Hristos, p. 103 – „Isus vrea să facă același lucru pentru tine, dacă îi ceri asta. Dorința Lui este să-ți dăruiască în fiecare dimineață Duhul Sfânt – ca pregătire pentru ziua respectivă.“ 40 de zile, Dennis Smith, p. 7 Deoarece Isus a reușit să facă față cu succes fiecărei zile prin puterea lui Dumnezeu – prin puterea Duhului Sfânt – și dorește să facă același lucru și pentru noi, El a făcut din această rugăciune punctul culminant al învățăturilor Sale despre rugăciune.

Cel mai mare dar al lui Dumnezeu, care le cuprinde pe toate celelalte, este Duhul Sfânt. Iar dacă vrem ca rugăciunile și mijlocirea noastră să fie ascultate, atunci trebuie să fim umpluți de Duhul Sfânt atunci când ne rugăm. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Rugați-vă în Duhul Sfânt.“ (Iuda 20)

Este necesar ca în fiecare dimineață să ne dedicăm din nou lui Dumnezeu cu tot ceea ce suntem și avem. Astfel, întreținem relația noastră fundamentală cu Isus. Aceasta presupune să ne încredințăm din nou cu bucurie Lui: „Doamne, mă încredințez Ție cu tot ceea ce sunt și am.“ Aceasta înseamnă că îl urmez și îi sunt ascultător lui Dumnezeu în toate lucrurile și că înlătur toate obstacolele, de exemplu: greșelile neiertate, ranchiuna, remușcările, ostilitatea, poftele păcătoase etc.

Iar cealaltă rugăciune importantă pe care o facem zilnic este aceea de a fi umpluți de Duhul Sfânt prin credință. Cel mai bine se întâmplă acest lucru prin promisiunile în care Dumnezeu ne-a promis Duhul Sfânt: de exemplu, în Luca 11:13. Acest lucru ne va schimba viața în bine, iar rugăciunile noastre vor fi ascultate mult mai des. Căci prin legătura cu Duhul Sfânt recunoaștem, de asemenea, ce și cum trebuie să ne rugăm și ce anume ne-ar putea bloca rugăciunile. Cred că suntem recunoscători că Isus ne-a îndreptat atenția asupra acestor trei aspecte esențiale, deși în rugăciune nu încetăm niciodată să învățăm.

Isus ne învață că, prin rugăciunile noastre, căutăm legătura cu Dumnezeu și ne rugăm pentru nevoile noastre personale. Mai mult, El ne învață să ne rugăm pentru ceilalți – cu certitudinea că rugăciunile noastre vor fi ascultate de Tatăl nostru ceresc, dacă trăim într-o relație strânsă cu Isus și suntem plini de Duhul Sfânt. „Nu trebuie să ne rugăm doar în numele lui Hristos, ci și sub influența Duhului Sfânt.“ Pildele lui Hristos, p. 110 „Duhul Sfânt dorește să-ți dezvăluie lucrurile divine și să le aducă în inima ta ascultătoare ca forță vitală.“ Pildele lui Hristos, p. 112

Oare de ce a ales Isus rugăciunea pentru Duhul Sfânt ca încheiere și punct culminant al învățăturilor sale despre rugăciune?

Duhul Sfânt este cel mai mare dar pe care Domnul Isus l-a putut oferi ucenicilor Săi. Este darul său de încununare, darul dintre toate darurile.

Prin Duhul Sfânt, Isus trăiește în noi (Ioan 14:16-18; Efeseni 3:16-17). Numai prin Duhul Sfânt se menține legătura dintre Isus și noi. El dorește să-Și trăiască viața victorioasă în noi prin Duhul Sfânt, pentru ca și noi să fim biruitori. Duhul Sfânt este temelia unei vieți creștine pline de bucurie, atractive și roditoare. Efeseni 3:16 și următoarele ne arată: Dumnezeu ne întărește prin Duhul Sfânt în omul interior. Astfel, Hristos locuiește în inimile noastre. El își dezvăluie ființa în noi: rodul Duhului. Această cale este calea către plinătatea lui Dumnezeu (Ioan 10,10; Efeseni 3,19; Coloseni 2,10).

Am găsit patru promisiuni importante privind viața în Duhul Sfânt și patru îndemnuri – sau porunci ale lui Dumnezeu – de a trăi în Duhul Sfânt:

Promisiuni privind Duhul Sfânt

• Luca 11,13: Să cerem Duhul Sfânt; El este un dar.
• Ioan 7:37: Dacă tânjim după Duhul Sfânt, atunci putem bea din Isus = El ne potolește dorul de Dumnezeu, de fericire
• Ioan 7:38-39: Dacă credem în Isus, din noi vor curge râuri de apă vie.
• Faptele Apostolilor 5,32: Să ascultăm de Duhul Sfânt. Când ascultăm de Dumnezeu, El poate și dorește să revarsă binecuvântări din belșug asupra vieții noastre.

Patru porunci sau îndemnuri ale lui Dumnezeu

• Faptele Apostolilor 2:38: Pocăiți-vă și lăsați-vă botezați… și veți primi iertarea păcatelor și darul Duhului Sfânt.
• Galateni 5:16: Trăiți în mod constant în Duhul – astfel vom primi ocrotire împotriva păcatului
• Efeseni 5:18: Fiți plini de Duhul Sfânt – Domnul dorește ca noi să creștem în viața noastră în Duhul Sfânt.
• Iuda 20: Rugați-vă în Duhul Sfânt. – Astfel veți avea o viață de rugăciune împlinită, cu multe rugăciuni ascultate.

Ce înseamnă porunca Domnului conform căreia trebuie să trăim în Duhul Sfânt?

Se spune că, cu ajutorul Lui, acest lucru este posibil. E. G. White spune: „Orice ne poruncește Domnul să facem, poate fi îndeplinit prin puterea Lui. Toate poruncile Sale sunt, în același timp, și daruri de putere.“ (În slujba lui Hristos, p. 315, Editura Advent). Asta înseamnă, așadar, că atunci când Dumnezeu poruncește ceva, pot să fac cu adevărat acel lucru cu ajutorul Său.

Când Dumnezeu poruncește ceva, aceasta arată că El a stabilit astfel lucrurile. Acest lucru ne amintește de Psalmul 99, versetul 4. Acolo se spune despre Dumnezeu: „Tu ai stabilit ce este drept.“ Dumnezeu, Creatorul, a stabilit standardele. El a stabilit modul în care putem menține legătura cu El: contactul se realizează numai prin Duhul Sfânt. Numai prin trăirea constantă în Duhul Sfânt se menține această legătură. Aceasta înseamnă că, ori de câte ori mă abat de la calea pe care a stabilit-o Dumnezeu, pierd ceva – se produce un prejudiciu!

Dacă Dumnezeu îmi poruncește să trăiesc în Duhul Sfânt, adică în strânsă legătură cu El – iar eu refuz, ignor sau nu am chef să fac asta, atunci sunt despărțit de Dumnezeu și „păcătuiesc“! Astfel, ies din protecția lui Dumnezeu și sunt în pericol!

Închei cu un citat din E. G. White: „Inima ta trebuie să fie plină de dorință după Dumnezeu, Dumnezeul cel viu. [Dacă dorința noastră este insuficientă, putem să ne rugăm pentru această dorință, chiar și în fiecare zi, dacă este necesar uneori (Ioan 7:37).] Viața lui Hristos dovedește cât de mult poate omul atunci când este părtaș la natura divină. Tot ceea ce a primit Hristos de la Dumnezeu, putem avea și noi. De aceea: cere și primește! Revendică și pentru tine tot ceea ce a promis Dumnezeu, cu credința neclintită a lui Iacov și cu perseverența neînfrântă a lui Ilie.‘ Pildele lui Hristos, p. 112

Pentru a ne fi mai ușor să avem încredere în Tatăl nostru ceresc, El ne-a oferit un ajutor important. Noi numim acest lucru „rugăciunea cu promisiuni“. „A elimina promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său ar fi ca și cum am scoate soarele de pe cer. … Dumnezeu a pus promisiunile în Cuvântul Său pentru a ne determina să credem în El.“ (E. G. White, ML 338,2+3) Rugăciunea cu promisiuni este explicată foarte bine și practic în cartea Pași către trezirea personală, capitolul 5.

Texte cheie pentru rugăciuni cu promisiuni

1 Ioan 5,14.15 MENG: „Și aceasta este încrederea plină de bucurie pe care o avem față de El (adică față de Dumnezeu): că, atunci când Îi cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă toate rugăciunile, știm (în același timp) că rugăciunile pe care i le-am înaintat ne-au fost deja împlinite.“

2 Petru 1,4: LU: „Prin aceasta [relația strânsă cu Isus] ni s-au dăruit promisiunile prețioase și cele mai mari, pentru ca, prin ele, să aveți parte de natura divină, scăpând astfel de poftele pierzătoare ale lumii.“

Experiență dobândită prin rugăciune și promisiuni

Un pastor din SUA și fost șef de departament al unei federații a scris pe 26 iunie 2017: „… Am citit de trei ori cartea Pași către trezirea personală. Nu m-am gândit niciodată că voi descoperi astfel de perspective noi asupra rugăciunii. Rugăciunea care se bazează pe promisiunile lui Dumnezeu. Între timp, Dumnezeu mi-a dăruit în viață victorii pe care nu le-am considerat niciodată posibile.“ F. S.

Acest pastor a scris din nou pe 25 iulie 2017: „De când am început să citesc cartea (am citit-o de șase ori, urmând sfaturile din carte) și de când am învățat să mă rog folosindu-mă de promisiuni, viața mea s-a transformat. … Domnul m-a îndrumat să pregătesc o predică pentru o adunare de vară despre cea mai mare nevoie a noastră: ‚Ploile răcoritoare ale Duhului lui Dumnezeu‘. În toți acești ani pe care i-am dedicat slujirii lui Dumnezeu, nu am simțit niciodată puterea Duhului Sfânt așa cum a mișcat-o acum pe cei 3.000 de participanți din această sală. – Soția mea a observat o schimbare completă în mine. Și eu sunt surprins de mine însumi.“ F. S., versiune prescurtată