Germania dispune de trei servicii secrete. BND (Serviciul Federal de Informații) are sarcina de a obține informații despre străinătate care sunt importante pentru politica externă și de securitate a Republicii Federale. Celelalte două servicii secrete, în special Oficiul Federal pentru Protecția Constituției, au rolul de a culege, pe teritoriul Germaniei, informații care vizează ordinea liberal-democratică fundamentală. Sună bine. Însă serviciile secrete recurg și la minciuni și înșelăciuni și nu se dau înapoi nici măcar de la acte de violență, dacă acest lucru le servește scopurilor. Iată două exemple din cel de-al Doilea Război Mondial.

Serviciile secrete britanice au reușit să păcălească cartierul general german printr-o manevră de diversiune. În zorii zilei de 30 aprilie 1943, un submarin britanic s-a îndreptat spre portul Huelva, situat pe coasta de sud-vest a Spaniei. (Acest oraș se află între Portugalia și Gibraltar, adică încă pe malul Atlanticului.) Englezii îl îmbrăcaseră pe un bărbat, care murise cu câteva zile înainte de pneumonie, în uniforma unui maior al Marinei Regale Britanice și îi dăduseră actele de identitate și alte documente falsificate ale unui anume William Martin, de exemplu chitanțe, o somație de la banca sa privind depășirea limitei contului și o servietă sigilată conținând diverse scrisori de la cartierul general al Aliaților către comandantul din Africa de Nord. Cadavrul a fost adus de valuri pe plajă și găsit acolo de un pescar spaniol, care a raportat imediat descoperirea.

Din scrisori reieșea că Aliații urmau să debarce în Grecia, nu în Sicilia. Un ofițer al serviciilor secrete germane a făcut copii după tot ce s-a găsit lângă cadavru, inclusiv după ordinele falsificate. Când cartierul general german a verificat cu atenție aceste documente, toți au fost convinși că Aliații intenționau să debarce în Grecia. Hitler a trimis mai multe divizii în Grecia și, în sprijinul acestora, nave de război retrase din zonele din jurul Siciliei. Astfel, Aliații au putut debarca în Sicilia întâmpinând o rezistență redusă și suferind pierderi minime de vieți omenești. Serviciile secrete au, așadar, și sarcina de a induce în eroare adversarul. (După V. W. Foster, Sănătos, desigur, (TopLifeCenter 1990, p. 13)

În cel de-al Doilea Război Mondial, americanii au reușit să-l elimine pe amiralul Yamamoto, comandantul suprem al flotei de război japoneze. Cu câteva zile înainte, amiralul japonez plănuise să viziteze bazele japoneze din Insulele Solomon, întrucât luptele de acolo intrau într-o fază decisivă. De aceasta putea depinde soarta războiului. Yamamoto și-a pregătit călătoria cu minuțiozitate și atenție. Un itinerar detaliat a fost codificat și transmis prin radio către fiecare poziție japoneză, pentru ca amiralul să poată beneficia de sprijinul necesar oriunde s-ar fi aflat. Era o măsură corectă și rațională, și totuși aceasta i-a adus moartea. Americanii reușiseră, printr-o muncă asiduă, să reproducă aparatul de codificare japonez și să descifreze codul. Japonezii nu știau încă acest lucru. Când informațiile secrete ale lui Yamamoto au fost transmise, serviciile secrete americane le-au interceptat. Astfel, au aflat detalii precise despre călătorie. Câteva zile mai târziu, într-o dimineață senină de aprilie 1943, americanii au trimis o întreagă escadrilă împotriva escadrilei lui Yamamoto. În apropierea insulei Bougainville, avioanele inamice s-au ciocnit. Japonezii nu au avut nicio șansă în fața superiorității numerice a inamicului, avioanele lor au fost doborâte, iar comandantul suprem al marinei de război japoneze a murit. Inamicii îi descifraseră, într-adevăr, ordinele de marș. În timpul războiului, serviciile secrete vor să afle totul despre planurile strategice și tactice ale adversarului. Dacă, în plus, reușesc să elimine ofițerii de rang înalt, cu atât mai bine. (Vezi L. R. Walton, Decizia de la Iordan, Editura Advent, Elveția, p. 10)

Și noi ne aflăm în mijlocul unui război global. Noi îl numim „marea luptă dintre lumină și întuneric“. Se menționează cumva și serviciile secrete în Biblie?

În 2 Regi 6,8-10 se descrie cum arameii au întins de mai multe ori ambuscade împotriva israeliților pentru a-i ataca, dar israeliții au reușit de fiecare dată să scape de acest pericol.

Versetul 11.12: „Atunci inima regelui din Aram s-a umplut de nemulțumire, așa că și-a chemat comandanții și le-a zis: „Oare nu vreți să-mi spuneți cine dintre ai noștri este de partea regelui lui Israel?” Atunci unul dintre comandanții săi a răspuns: „Nu, stăpâne și rege al meu, ci profetul Elisei din Israel îi spune totul regelui lui Israel, chiar și ceea ce spui tu în camera ta, acolo unde se află patul tău.”.“

Da, colonelul aramean știa ce se întâmplă: În țara Israelului a trăit un profet. Elisa a reușit să-l avertizeze pe regele său cu privire la ambuscade. Dumnezeu nu are nevoie de servicii secrete. El știe totul. Și poate să-și informeze copiii despre pericolele iminente prin darul profeției.

Apocalipsa 12:17 ne prezintă o idee extrem de importantă. ELB

„Și balaurul s-a mâniat pe femeie și a plecat să poarte război cu ceilalți dintre urmașii ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus.“

Satana luptă împotriva Biserica sfârșitului timpurilor, care respectă poruncile lui Dumnezeu și are în mijlocul ei darul profeției, însă fără declarație de război. De ce? Pentru că acționează prin seducție.

Câteva versete mai încolo, în Apocalipsa 19:10, aflăm care este mărturia lui Isus: duhul profeției, profeția actuală.

Textul din Apocalipsa 12 ne spune, de asemenea, împotriva cui este îndreptat atacul special al balaurului. Imaginea unei femei curate și credincioase reprezintă Biserica lui Dumnezeu. Atacul balaurului este îndreptat „față de ceilalți membri ai familiei sale“.

„Ceilalți” – aceștia sunt, întotdeauna, cei din urmă. Așadar, atacul balaurului vizează Biserica lui Dumnezeu din vremurile de pe urmă. Dar Dumnezeu a dat acestei Biserici un indiciu important. Acesta se găsește în 2 Cronici 20:20 „credeți în Domnul, Dumnezeul vostru, astfel veți fi siguri, și crede în profeții săi, Astfel veți reuși.“

Domnul nostru ne spune cum putem fi siguri și cum putem avea succes. Pentru aceasta, trebuie să avem încredere în El și în profeții Săi. Voința generală a lui Dumnezeu pentru toți oamenii este consemnată în Cuvântul lui Dumnezeu, iar noi trebuie să o respectăm. De ce se așteaptă Dumnezeu, în plus, să credem și în profeții Săi?

Deoarece anumite situații și evoluții au loc la un moment dat, Dumnezeu dorește să-și avertizeze copiii cu privire la pericolele actuale cu care se confruntă. În Amos 3:7 se spune: „Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-și dezvăluie voia profeților, slujitorilor Săi.“

Așadar, marele nostru Dumnezeu nu îi informează direct pe toți membrii comunității, ci se folosește de profeții Săi ca mesageri, pentru ca aceștia să transmită îndrumările Sale comunității.

Trăim într-o situație specială? Da, este clar:

1. Schimbarea profundă a modului de gândire al omenirii. Nu este nevoie să studiem istoria ultimilor 200 de ani pentru a ne da seama de acest lucru. Fiecare dintre noi a trăit pe propria piele modul în care s-a schimbat gândirea omenirii. În ultimii 50-70 de ani, credința în Dumnezeu s-a pierdut și, ca urmare, s-au prăbușit standardele și multe valori, ceea ce a dus la destrămarea familiilor și la dezintegrarea societății. Și este foarte îndoielnic că „inteligența artificială“ și utilizarea în masă a „rețelelor sociale“ pot îmbunătăți această situație.
2. Apariția bolilor ca urmare a unui stil de viață nesănătos.
3. Revenirea lui Isus este astăzi mai aproape decât în secolele trecute. Schimbările climatice, foametea, războaiele, pandemiile și scenariile apocaliptice se înmulțesc. Dar și propovăduirea Evangheliei la nivel global înregistrează progrese semnificative!

De aceea, Dumnezeu a completat și a explicat, prin intermediul unui profet, profețiile din Biblie cu detalii actuale, pentru că dorește ca noi să

1. să vestească ‚Evanghelia veșnică‘. Pentru ca oamenii să afle despre iubirea Sa și despre oferta mântuirii.
2. să se descurce mai bine în situații care s-au schimbat radical și să rămână, de asemenea, sănătoși.
3. să recunoaștem mai bine pericolele specifice din faza finală a Marii Lupte.

Prin cuvântul profeților, Dumnezeu ne dezvăluie strategia balaurului în vremurile de pe urmă.

Prin intermediul creștinei Ellen G. White, care credea cu tărie în Biblie, Dumnezeu ne-a dezvăluit câteva detalii concrete despre strategia lui Satan:

 A influența predicatorii

„Eu [spune dragonul] voi crea piese populare, îndrăgite A influența predicatorii, să distragă atenția ascultătorilor lor de la poruncile lui Dumnezeu. Ceea ce Scriptura numește legea desăvârșită a libertății trebuie prezentat ca un jug, ca o constrângere apăsătoare. … Oamenii acceptă de bunăvoie interpretarea Scripturii dată de predicatorul lor și nu o verifică singuri. Lucrând prin intermediul predicatorilor, pot să-i dirijez pe oameni așa cum doresc.“ (Mărturii adresate pastorilor, 472)

Satana dorește să distrugă biserica prin Înșelăciune și seducție să-i distrugă din interior. El îi sfătuiește pe agenții săi, îngerii care s-au îndepărtat de Dumnezeu:

„Înainte de a recurge la aceste măsuri extreme, trebuie mai întâi să ne folosim toată înțelepciunea și priceperea pentru a-i identifica pe cei care respectă cu adevărat Sabatul a înșela și a seduce. “Putem să-i îndepărtăm pe mulți de Hristos prin lumeșteală, prin pofte și prin mândrie. Ei se simt în siguranță pentru că cred în adevăr; însă satisfacerea poftei de mâncare sau a pasiunilor joase le slăbește puterea de judecată și le distruge capacitatea de discernământ, astfel încât ajung să cadă.” (TM 473)

Seducția exercitată de creștinii carnali

„Prin cei care, deși păstrează aparențele de evlavie, nu au însă putere în creștinismul lor, putem câștiga pe mulți care altfel ne-ar face rău. [Cine sunt oare acei oameni care nu cunosc puterea lui Dumnezeu? Nu sunt oare creștinii carnali? …] Cei care iubesc plăcerea mai mult decât pe Dumnezeu vor fi cei mai eficienți ajutoare ai noștri. (TM 473 )

Persoanele talentate și inteligente ca momeală

„Cei talentați și inteligenți dintre ei ne servesc drept momeală, atrăgând la rândul lor pe alții în capcanele noastre. Mulți le vor respecta influența, deoarece împărtășesc aceeași credință. În acest fel, îi putem determina să nu mai ia atât de în serios cerințele lui Hristos pe cât credeau înainte. Prin adaptarea la lume,
Astfel, ei cred că ar putea exercita o influență mai mare asupra oamenilor din lume. În acest fel, se vor îndepărta de Hristos; atunci nu vor mai avea puterea să ne reziste. Cu trecerea timpului, vor ajunge chiar să-și bată joc de zelul și devotamentul lor de odinioară.“ (TM 112)

Învățături eronate amestecate cu adevărul

„Trebuie să fim prezenți la fiecare dintre adunările lor… Voi aduce oameni care aderă la învățături false, care conțin tocmai atât cât este necesar din adevăr pentru a-i induce în eroare pe oameni. Voi avea grijă, de asemenea, ca printre ei să se afle și necredincioși care să-și exprime îndoielile cu privire la mesajele de avertizare adresate bisericii. Dacă oamenii ar citi aceste avertismente și ar crede în ele, am avea puține șanse de succes. Dar dacă reușim să le distragem atenția de la aceste avertismente, nu vor afla niciodată cât de puternici și de vicleni suntem. Și, într-o bună zi, îi vom avea în sfârșit în rândurile noastre.“ (TM 474, 475)

Înșelăciunea legată de darul profeției

„Ca ultimă înșelăciune, Satana va încerca să priveze mărturia Duhului Sfânt [adică darul profeției] de puterea sa. … Împotriva mărturiilor* se va aprinde o ură cu adevărat satanică. Satana se străduiește să zguduie încrederea bisericilor în mărturii. Are un motiv anume: și anume că, dacă avertismentele și mustrările Duhului Sfânt ar fi luate în seamă, Satana nu ar mai putea să răpească sufletele atât de ușor și să le încurce cu pânzele sale de minciuni.“ (1SM, 48) (Mărturiile = scrisori concrete adresate diversilor membri ai comunității, prin care Dumnezeu a dorit să-i corecteze și să-i avertizeze prin intermediul lui Ellen G. White. Acestea au fost grupate pe teme în mai multe cărți și publicate fără a menționa numele destinatarilor.)

Deci:

Dragonul acționează în mod similar cu serviciile secrete. Este viclean și perfid și încearcă să ne înșele. În plus, face tot posibilul pentru a-i elimina pe păzitorii credincioși. Se asigură că oamenii nu citesc și nu cred pe cont propriu, ci pur și simplu acceptă ceea ce li se spune. El acționează în special prin intermediul oamenilor care nu pun în practică, prin puterea lui Dumnezeu, ceea ce au înțeles și nu trăiesc ca urmași ai lui Isus. Satana dorește cu orice preț să discrediteze darul profeției, deoarece Dumnezeu ne-a avertizat prin aceste profeții concrete și dorește să ne călăuzească în continuare.

Faptul că Șatanul acționează împotriva predicatorilor nu trebuie să ne facă să ne îndoim de ei. Trebuie să primim cu bunăvoință predicile și să le verificăm în lumina Cuvântului lui Dumnezeu pentru a vedea dacă sunt adevărate.

În Faptele Apostolilor 17:11 avem un bun exemplu. Dumnezeu nu vrea ca noi, oamenii, să credem, ci ca Cuvântul Său să fie crezut.

În plus, aceasta ar trebui să ne determine să ne rugăm cu seriozitate pentru conducătorii și predicatorii noștri.

Efeseni 6,12: „Nu ne luptăm împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva celor puternici și a celor măreți, și anume împotriva stăpânilor lumii acesteia, care domnesc în întuneric, împotriva spiritelor răului din ceruri.“

Cum ne putem proteja?

Prin armura divină (Efeseni 6:10-20 și 1 Ioan 5:18).

De ce este necesar să ne atragem reciproc atenția asupra anumitor pericole și să ne rugăm pentru conducătorii noștri? În Apocalipsa 12:17 se spune că Satana își îndreaptă mânia mare împotriva „celor rămași“.

2 Cronici 20,20: „Credeți în Domnul, Dumnezeul vostru, și veți fi în siguranță; credeți în profeții Lui, și veți avea succes.“

Avem încredere în Dumnezeu, crezând în ceea ce El ne arată și ne revelează prin mesagerii Săi, profeții. Căci El a promis: „Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-și dezvăluie planul profeților, slujitorilor Săi.“

Rezumat: Dumnezeu a făcut o actualizare. Aceasta a devenit necesară deoarece

1. modul de gândire și stilul de viață al oamenilor s-au schimbat profund în ultimii 200 de ani, ca urmare a industrializării, a digitalizării și a mass-mediei,
2. Faptul că a doua venire a lui Isus se apropie tot mai mult este evidențiat de diverse semne, de exemplu catastrofe ecologice, foamete, epidemii, scenarii de distrugere cauzate de războaie nucleare, dar și de eforturile misionare la nivel mondial,
3. ca comunitatea să fie pregătită pentru vestirea ultimului mesaj de avertizare, astfel încât toți oamenii să cunoască pe deplin iubirea lui Dumnezeu și oferta mântuirii,
4. membrii comunității trebuie să știe cum să-și mențină sănătatea în condițiile în care circumstanțele de viață s-au schimbat radical,
5. trebuie să deslușim strategiile lui Satan și manevrele sale periculoase, pentru a fi mai bine protejați în Marea Luptă dintre Hristos și Satan.

Obiective specifice pe care Satana le urmărește împreună cu agenții săi:

El vrea

1. a) subminează credința în Biblie și în mesajele profetice (inclusiv cele transmise, de exemplu, de Ellen G. White). Căci în aceste scrieri el este demascat.
2. b) să-i amăgească pe conducătorii Operei lui Dumnezeu și să-i abată de la credința lor.
3. c) să infiltreze în biserică „creștini“ neconvertiți, pe jumătate convertiți și cu o mentalitate egoistă, indiferent dacă au o gândire foarte conservatoare sau mai degrabă liberală.
4. d) prin nerespectarea cuvintelor profetului, duc la nerespectarea Duhului Sfânt: „Cine respinge cuvintele profetului se opune îndrumării Duhului Sfânt. Consecința … pierderea relației cu Dumnezeu și expunerea la influențe negative.“^[1]

Măsuri de protecție:

1. a) Să citim și să studiem Biblia în fiecare zi și să punem în practică ceea ce am învățat.
2. b) Să luăm în serios informațiile suplimentare pe care Dumnezeu le-a revelat prin darul profeției (de exemplu, Ellen G. White).
3. c) Să ne rugăm în mod special pentru conducătorii noștri.
4. d) Să contribuim la întărirea și înviorarea comunității prin devotamentul zilnic și contactul permanent cu Isus prin Duhul Sfânt, cultivând relații de prietenie pline de iubire cu frații și surorile noastre și având grijă de cunoștințe și vecini cu empatie și înțelepciune, pentru ca aceștia să simtă dorința de a-L cunoaște pe Isus.

^[1] Ghidul de studiu – Ediția standard, Philip G. Samaan, 11 octombrie 1989, observație referitoare la întrebarea 8

În timpul predicii mele despre viața în Duhul Sfânt și în timpul distribuirii literaturii pe această temă, am observat următoarele:

Mulți – adesea comunități întregi – primesc acest mesaj cu mare dorință. Ascultă mesajul cu uimire și bucurie. Alții par să aibă o viziune de tipul celei din Laodiceea, presupunând că au înțeles amploarea subiectului. Atitudinea lor dă impresia: „Nu e nevoie.“ Iar alții consideră că nu au timp să se ocupe de acest lucru.

Acest lucru arată că, în spatele problemei noastre principale – lipsa Duhului Sfânt – se ascunde o altă problemă gravă: Biblia o numește „orbire“.

Cuvântul lui Dumnezeu spune în 2 Corinteni 4:3-4: „Este oare Evanghelia noastră ascuns, așa le merge lor ascuns, care se pierd, necredincioșilor cărora Dumnezeul acestei lumi i-a întunecat judecata, că nu văd lumina strălucitoare a Evangheliei …“

A ‚orbire‘ poate însemna ‚a ascunde, a împiedica vederea‘, dar poate însemna și „a fermeca”. Aceasta înseamnă că perspectiva corectă este ascunsă, iar omul este impresionat sau distras de o perspectivă greșită și o consideră corectă.

Reușește Satana să le întunece vederea sau să le insufle o viziune greșită doar necredincioșilor? Nu are oare șanse mari și în cazul creștinilor care trăiesc după poftele trupului? Oare încearcă el acest lucru chiar și în cazul celor aleși? (Matei 24,24b) Oare Cel Rău ne poate „orbire“ chiar și pe noi?

E. G. White spune: „Păcatul nu vi se mai pare respingător, pentru că sunteți orbiți de Satana.“ (Partea a II-a, 64)

Ar putea oare ca o astfel de „orbire“ să fi devenit între timp o tendință generală la noi? Nu se numără oare și creștinii din Laodiceea printre necredincioși, care, în realitate, nu întrețin o relație personală cu Isus?

Dacă nu își schimbă atitudinea și nu îl includ pe Isus în gândurile, planurile, dorințele și faptele lor personale, atunci se vor pierde (Apocalipsa 3:16, 20).

Isus descrie ‚atitudinea de a nu avea nevoie de nimic‘ în Apocalipsa 3:17 astfel: „Tu spui: „Sunt bogat, sunt sătul și nu am nevoie de nimic!” Și nu știi că ești mizerabil și demn de milă, sărac, orb și gol.“

Sfatul lui Isus cu privire la ‚atitudinea de a nu avea nevoie de nimic‘ urmează în Apocalipsa 3:18: „Îți sfătuiesc să cumperi de la mine aur purificat prin foc, ca să devii bogat, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, precum și unguent pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să poți vedea.“

În Biblie, termenul „aur“ se referă la credința mântuitoare (1 Petru 1,7), o încredere vie în Dumnezeu care se manifestă prin iubire. Prin hainele albe se înțelege dreptatea desăvârșită a lui Hristos, care îi este dăruită credinciosului prin iertarea și împăcarea cu Dumnezeu (Apocalipsa 6,11; 7,9; 19,8; Romani 8,4). La ce ne folosește alifiea pentru ochi? Este foarte clar: este vorba despre Duhul Sfânt, pentru că numai El poate vindeca viziunea greșită și poate îndepărta „vălul cataractei” de pe ochi.

Isus spune în Apocalipsa 3:20: „Iată, stau la ușă și bat.” Isus constată că credincioșii din Laodiceea nu L-au primit cu adevărat în „inima“ lor (= gândire, simțire, voință, acțiune). El stă afară, „la ușă“.

Aceasta evidențiază problema esențială: el nu a fost primit în viață ca Dumnezeu, Creator, Mântuitor și Domn (Ioan 1:12-13). L-ai primit ca Domn al vieții tale? Vrei să te supui cu bucurie călăuzirii sale pline de iubire în toate lucrurile?

Credința noastră, încrederea noastră în Dumnezeu, este condiția necesară pentru dăruirea noastră deplină față de Hristos. Dreptatea lui Isus este dăruită celor în ale căror inimi locuiește El – prin Duhul Sfânt. Și astfel este vindecată și viziunea greșită.

Acesta este un proces fundamental și, prin urmare, necesar în fiecare zi (Luca 9:23; 2 Corinteni 4:16).

Nimeni nu ar trebui să-și facă griji cu privire la consecințele unei dăruiri totale și la viața alături de Hristos în Duhul Sfânt. Aceasta este credința atrăgătoare, cea mai bună credință care există. Cine a găsit-o, nu mai vrea să se întoarcă niciodată. Te rog, ascultă sfatul meu: ia-ți timp și dedică-te vieții în contact strâns cu Duhul Sfânt, „viața în Duhul“.

Ce putem face pentru cei care încă nu s-au confruntat cu această problemă? Dennis Smith spune:^[2] Trebuie, așadar, să ne întrebăm cum poate fi îndepărtat acest văl din gândirea și din atitudinea față de viață a celor pierduți. Există o singură soluție: rugăciunea de mijlocire.

Poate înlătura vălul orbirii spirituale de pe ochii necredincioșilor. Concepțiile și gândurile lor eronate sunt ca niște bastioane pe care Satana le-a ridicat în mintea lor.

‘Însă vestea minunată este următoarea: Dumnezeu i-a împuternicit pe urmașii Săi să dărâme fortărețele lui Satan și să supună orice gând la ascultarea față de Hristos (conform 2 Corinteni 10,4-5).“

Încă un cuvânt despre „nu am timp să mă ocup de asta“. Acordă prioritate timpului tău de reculegere de dimineață față de orice altceva. „Put first things first“ (Începe cu ce e mai important) și vei constata că nu ai pierdut timp, ci, dimpotrivă, câștigi timp (Matei 6,33)!

Atitudinea de tip Laodiceea este fatală dacă nu se schimbă.

^[2] Mai detaliat în „40 de zile – meditații și rugăciuni pentru pregătirea revenirii lui Isus“, Dennis Smith, (TopLife 2012) Ziua 23, pagina 107