Căutarea fericirii

Louis Torres s-a născut într-o familie săracă din Puerto Rico. Avea cinci frați și surori. Tatăl său a părăsit familia pentru o altă femeie. Curând după aceea, mama s-a mutat cu copiii la New York. Sperau să aibă o viață mai bună acolo. Acolo a crescut în cartierele sărace. Fiind portorican, nu i-a fost ușor în New York. Era considerat un om de mâna a doua. Se simțea ca un nimic, dar voia neapărat să conteze. Căuta modalități de a se împlini. Voia să fie mai bun decât ceilalți. În cartierele sărace din New York a văzut multe oportunități în acest sens.

Louis a încercat totul pentru a deveni cel mai bun și credea că atunci ar fi fost mulțumit. Atunci, în sfârșit, ar fi găsit împlinirea. Așa că s-a încercat în rolul unui skater (patine moderne) și a ajuns la un nivel la care putea să se laude cu tot felul de cascadorii (acrobații senzaționale), doar pentru a constata că nici asta nu-l împlinea.

La 14 sau 15 ani a devenit membru al unei bande. Iar acolo se spunea: dacă ești dur și puternic, atunci ești cineva. Lui Louis nu-i plăceau bătăile astea, dar totuși se trezea mereu implicat în ele. Nu a pierdut niciodată vreo bătaie. Asta i-a adus respect, dar nu i-a umplut golul din inimă.

Căuta împlinirea în bunuri materiale, activități, realizări și relații. Dar nu a găsit-o acolo. Atunci s-a gândit: “Dacă aș putea deveni faimos, aș fi fericit.” Așa a ajuns în lumea muzicii. Era epoca lui Elvis Presley, Bill Haley și a formației Beatles. Împreună cu prietenii, a înființat formația „Dawnie and the Twilights“. Și au avut succes. Au primit un manager care le-a procurat mașini noi-nouțe și costume la comandă. Dar odată cu succesul în lumea spectacolului au venit și alte lucruri: drogurile și imoralitatea. După ceva timp, solistul lor a murit în urma unei supradoze. Pentru Louis, acesta a fost un șoc imens.

Dar nu a vrut să renunțe la visul său și astfel a înființat o nouă formație, „Vampires“. În scurt timp a fost considerat cel mai bun basist din New York, în timp ce „Vampires“ a fost desemnată cea mai bună formație din New York. Pe atunci, afișul lor a fost expus la dimensiuni uriașe pe clădirea Broadway din Times Square. Însă, tocmai când Louis ajunsese la acest apogeu, și-a dat seama că lumea spectacolului nu-l va conduce în direcția potrivită.

Nu aștepta nimic de la credința creștină. În copilărie, fusese obligat să meargă la biserica catolică, pentru că așa voia mama lui. Avea multe amintiri neplăcute legate de biserică și nu voia să aibă nimic de-a face cu ea. Simțea o dorință profundă, dar nu știa cum să o potolească. Și astfel și-a continuat drumul în lumea spectacolului. În timpul spectacolelor, duceau o viață palpitantă. Toată lumea îi admira, fetele țipau și leșinau. Dar la sfârșitul nopții, când începea ziua, venea plictiseala. Din nou și din nou, în momentele de liniște, Louis simțea că îi lipsea ceva. Și nu știa cum ar putea găsi vreodată acel ceva.

Odată, el a fost împreună cu trupa sa la o petrecere cu droguri organizată de o bandă de motocicliști în Jersey City. Când toți erau sub influența drogurilor, unul dintre ei a întrebat: „Cine este Dumnezeu?“. Au discutat toată noaptea despre asta și au ajuns la cele mai nebunești idei. Dar, în cele din urmă, Louis s-a gândit: „Sper să nu existe Dumnezeu. Pentru că, dacă există Dumnezeu, atunci am o problemă.“ Era un gând îngrozitor pentru el. Știa că viața lui nu putea să-I placă lui Dumnezeu. A alungat acest gând și a continuat să-și poarte masca de veselie.

Cu puțin timp înainte de un turneu mondial, în cadrul căruia Louis urma să concureze alături de formația Bill Haley and the Comets cu formația Beatles, și-a luat două săptămâni de concediu și s-a dus acasă la mama sa. Nu se aștepta deloc la ceea ce îl aștepta acolo. Fratele său îngenunchease pe podea și se ruga cu voce tare pentru el. Apoi, acesta nu mai voia să se oprească din a-i vorbi despre Iisus Hristos. Așa ceva nu i se mai întâmplase niciodată. Louis l-a certat: „Taci din gură, altfel o să iei bătaie!“ Atunci a intrat în casă fratele său cel mai mare, pentru care avea un mare respect. Și acesta i-a spus exact același lucru. Louis abia putea să creadă. Frații lui vorbeau despre Dumnezeu??? Dar nu putea nega că era ceva diferit la ei. Ei radiau pace. Louis s-a gândit: „Ei au pace când citesc Biblia, iar eu fac tot posibilul să găsesc o astfel de pace?”

Fratele său mai mare l-a invitat la slujbă, unde urma să fie botezat împreună cu soția sa. Louis s-a dus acolo îmbrăcat în cea mai bună ținută de gală a sa și s-a simțit complet în plus. S-a așezat în ultimul rând și a privit ce se întâmpla acolo. Soția fratelui său a fost botezată. Când a ieșit din apă, plângea. „Femeie proastă“, s-a gândit Louis, „plânge pentru nimic“. Apoi a fost botezat și fratele său, iar acesta a plâns și el. Pentru Louis, asta era o problemă! Nu-și văzuse niciodată fratele plângând. Acesta fusese un tip dur și un bătăuș, care nu se temea de nimic și de nimeni. Louis nu putea înțelege ce se întâmpla acolo. Și atunci i-a trecut brusc prin minte gândul: „Oare e posibil să-L fi găsit pe Dumnezeu?“ Acest gând îl speria, pentru că se gândea: „Dacă Dumnezeu există cu adevărat, atunci am o problemă.“ Se împotrivea acestor gânduri, dar ele nu-i dădeau pace. Voia doar să plece. Își dădea seama că ar fi pierdut tot ce avea dacă ar fi urmat calea fratelui său. Sfârșitul carierei sale, fără turneu mondial, fără competiția cu Beatles care urma să aibă loc. Voia să se întoarcă la munca lui. Dar tocmai când voia să plece, a primit un telefon: turneul și competiția cu Beatles fuseseră amânate.

Louis a continuat să fugă de Dumnezeu. S-a dus la o petrecere unde oamenii săreau pe ringul de dans ca niște animale. Era obișnuit cu asta și s-a alăturat și el. Când a făcut o pauză și a privit totul în ansamblu, a fost cuprins brusc de dezgust. „Oamenii ăștia se comportă ca niște animale“, s-a gândit el. Dumnezeu i-a arătat cum vede El toate acestea. Louis a ridicat privirea și s-a rugat: „Dumnezeule, dacă ești acolo, schimbă-mă!“ Pur și simplu se săturase să trăiască în această lume artificială și să caute în zadar pacea și împlinirea.

S-a dus acasă. Își vedea întreaga viață în fața ochilor. Se simțea atât de vinovat, atât de copleșit de gândul că este pierdut. Dar nu voia să fie pierdut. Voia să aibă pacea pe care o aveau frații lui. A căzut în genunchi și s-a luptat cu Dumnezeu. „Schimbă-mă!“ Și, în timp ce stătea îngenuncheat și se ruga, lacrimile i-au curs brusc pe față și a simțit o căldură ciudată în inimă. Nu mai trăise niciodată așa ceva. Iar Dumnezeu l-a ajutat. Louis a devenit un om nou, care îl iubea pe Isus și era hotărât să trăiască cu El și pentru El. Lacrimile s-au transformat în lacrimi de bucurie. A simțit cum Dumnezeu i-a luat povara vinovăției și cum o pace l-a cuprins. Pentru prima dată în viața sa, a simțit prezența lui Dumnezeu. S-a rugat pentru eliberare de droguri, țigări și alcool. S-a ridicat după această rugăciune și era liber. Nu a mai simțit niciodată dorința pentru aceste lucruri. În Isus a găsit împlinirea pe care o căutase atâta timp în zadar. Louis a rupt toate legăturile din trecut și a început o viață nouă.

A devenit pastor și evanghelist. Foarte mulți oameni L-au cunoscut pe Isus prin slujirea sa și și-au găsit împlinirea în EL. Astăzi, Louis Torres este directorul de formare în domeniul evanghelizării personale și publice pentru ASI-America de Nord și directorul Școlii Misionare Black Hills pentru Evanghelizare.

Acolo a format deja sute de tineri care, în calitate de lucrători biblici, evangheliști sau pur și simplu laici pasionați de misiune, reprezintă o binecuvântare nemăsurată. Cât bine se poate face atunci când un tânăr se dedică în totalitate lui Dumnezeu!