Frank

Calea mea către comunitate a fost destul de banală. Nu a existat niciun moment decisiv în viața mea în care Dumnezeu să-mi fi spart ușa inimii (știu: oricum, El nu face asta). Nu a existat niciun foc de artificii care să mă orbească, așa cum i s-a întâmplat lui Pavel. Nici cursul vieții mele nu s-a transformat în cascadele Iguazu. Adică nu am suferit nicio prăbușire socială sau de sănătate. De fapt, viața mea decurgea destul de normal – eram un necredincios cu totul obișnuit.

Dumnezeu mi-a atras atenția asupra Sa încet și pas cu pas. Cu perseverență, El a semănat sămânța și a îngrijit micuța plantă a credinței în creștere cu multă răbdare și dragoste. Au trecut ani până când am luat decizia de a mă boteza.

Pe parcursul acestui drum am făcut primii pași în viața profesională. Am studiat ingineria energetică la Leipzig și mi-am susținut lucrarea de diplomă la München. De fapt, voiam să rămân acolo după aceea. Așa că am depus CV-ul la trei companii din domeniul tehnicii aeronautice din zona Münchenului. Nu am primit însă niciun răspuns. Un prieten mi-a atras apoi atenția asupra unei companii din Allgäu. Așa că am trimis o cerere de angajare și acolo. În doar o săptămână și jumătate aveam deja un contract de muncă. După ce am acceptat oferta, am primit și oferte de la firmele din München la care aplicasem inițial. Dar decizia mea era deja luată. Colegii mei de astăzi sunt uimiți de cât de repede am obținut un contract. Se pare că acest lucru este foarte neobișnuit pentru angajatorul meu actual.

Pe atunci, în primăvara anului 2001, nu i-am dat nicio importanță. Dar astăzi știu că, prin asta, Dumnezeu mi-a pregătit puțin calea pentru a mă întâlni cu El. Probabil a vrut ca eu să ajung în izolarea regiunii Allgäu, pentru a avea liniștea necesară să reflectez.

Am pășit pentru prima dată în incinta Bisericii Adventiste datorită unui fluturaș care anunța o prelegere despre Biblie. Biserica Adventistă, care pe atunci era încă în curs de înființare, nu avea încă pardoseală. De aceea, organizatorii se gândeau dacă nu ar fi mai bine să anuleze prelegerea. Când am ajuns în acea seară de vineri la biserică împreună cu cei doi prieteni ai mei, Markus și Lukas — amândoi catolici —, starea încăperilor nu mi-a atras deloc atenția. Interesul meu era îndreptat exclusiv spre ceea ce spunea vorbitorul. Iar ceea ce spunea el era corect și din punctul de vedere al prietenilor mei. Așa am început să particip la studiile biblice. Am analizat totul foarte atent. Ceea ce m-a entuziasmat cel mai mult a fost îndreptățirea prin credință în Isus Hristos. Dar a mai durat încă doi ani până când am făcut pasul decisiv pentru a-mi începe în mod conștient călătoria alături de Dumnezeu.

De atunci, am ocazia să-L cunosc pe Dumnezeu din ce în ce mai mult prin Cuvântul Său, precum și prin experiențe și învățăminte. Sunt curios să văd unde mă va mai duce această călătorie. Cea mai mare parte a ei este încă ascunsă în spatele unui văl. Dar, la sfârșitul vieții mele, cu siguranță voi privi înapoi la acest drum, care uneori a fost și anevoios. Și atunci îmi voi da seama cu siguranță că nu mi-aș fi putut dori un alt drum. Pentru că Dumnezeu mă va fi însoțit pe tot parcursul lui.