Charles
M-am născut în 1960 la Nottingham. Tatăl meu era soldat britanic din trupele de ocupație și o cunoscuse pe mama mea aici, în Germania. În primii ani am locuit în Anglia. În 1966 m-am mutat împreună cu părinții mei la Stadthagen, lângă Hanovra. În același an, s-au despărțit.
Am crescut apoi la bunicii mei. Mama mea nu era niciodată acolo când aveam nevoie de ea. Munca și viața socială erau mai importante pentru ea decât familia. Bunicul meu mă închidea adesea în cameră. În plus, mă umilea și mă maltrata. Când mama era de față, se făcea că nu vede. La 11 ani am început să beau alcool. Nu cunoșteam dragostea și siguranța. Viața mea a decurs pe aceeași linie: școala generală fără diplomă, un uceniciat de zidar fără diplomă, slujbe ocazionale. Totul mergea din ce în ce mai rău. Am devenit un rebel care se opunea la tot. Am devenit alcoolic și jucător de noroc. Timp de aproape 10 ani am rătăcit prin Germania ca persoană fără adăpost, alături de huliganii din mediul fotbalistic. Eram un mincinos și un bătăuș care a provocat multor oameni suferință, durere și griji. Da, asta era viața mea.
În tinerețe, am avut legături cu Biserica Anglicană și cu Biserica Evanghelică. Totuși, pentru mine, Dumnezeu era doar un Dumnezeu pedepsitor și războinic. Așa învățasem de la tatăl meu și de la bunicul meu. La sfârșitul anului 2005, m-am mutat la Künzelsau. Acolo l-am cunoscut pe Reinhold. Am devenit prieteni. El m-a primit la el acasă și mi-a povestit cum a ajuns la Isus și la Biserica Adventistă și cum s-a schimbat datorită acestui lucru. Mă invita deseori să-l însoțesc la slujbă. La început, însă, nu am vrut. Dar, din curiozitate, într-o zi am mers totuși cu el.
Datorită experiențelor despre care am auzit acolo, am ajuns la concluzia că viața are totuși un sens. Așa că am început să merg regulat la biserică. Și așa l-am cunoscut pe Iisus. Biserica a devenit familia mea, în care oamenii sunt alături unii de alții: prin discuții, sfaturi și ajutor concret.
În acea perioadă am cunoscut-o și pe Anita. A devenit iubita mea. Dar ne certam des. Cu toate acestea, am rămas alături de ea. Știam că și ea trecuse prin momente grele. În cele din urmă, s-a hotărât să vină cu mine la biserică. Așa a ajuns și ea la Isus. De atunci, și ea s-a schimbat în bine.
Pe 19 iulie 2008, s-a botezat împreună cu mine. Am simțit personal ajutorul lui Dumnezeu: El m-a adus într-o comunitate în care oamenii se ajută reciproc. Acum am mulți prieteni noi. În plus, am un apartament, un loc de muncă și nu mai am datorii. Fără Isus, nu știu unde aș fi acum. Am trăit atât de multe alături de Dumnezeu, încât pot să mă accept așa cum sunt. Înainte, îmi puneam în fiecare zi o altă mască. Astăzi nu mai am nevoie de niciuna. Știu că sunt un copil dorit de Dumnezeu – cu toate slăbiciunile și greșelile mele, dar și cu punctele mele forte. Dumnezeu este mereu alături de mine. Pot vorbi cu Dumnezeu despre orice și Îi pot cere orice. Așa experimentez călăuzirea lui Dumnezeu. Și nu aș mai vrea să renunț la ea.
Numai Dumnezeu poate schimba un om. Acum văd un sens în viața mea. Dumnezeu are un plan pentru mine. Mă las călăuzit de El – indiferent unde mă va conduce. Am încredere deplină în El și m-am încredințat în totalitate Lui.
