“Orice păcat și orice blasfemie vor fi iertate oamenilor; dar blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertată.” Matei 12:31

Răspuns: Păcatul pe care Dumnezeu nu-l poate ierta este “blasfemia împotriva Duhului Sfânt”. Ce înseamnă “blasfemia împotriva Duhului Sfânt”? Oamenii au multe opinii diferite în această privință. Unii cred că este vorba de crimă, alții că înseamnă a-L blestema pe Duhul Sfânt, alții că este sinuciderea, alții că este uciderea unui copil nenăscut, unii că este renegarea lui Hristos, alții că este o fărădelege extrem de detestabilă și îngrozitoare, iar alții că este închinarea la un dumnezeu fals. Următoarea întrebare va aprofunda acest subiect important.

“De aceea vă spun: Orice păcat și orice blasfemie vor fi iertate oamenilor; dar blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertată.“ Matei 12:31

Răspuns: Biblia spune clar că orice păcat și chiar blasfemia vor fi iertate. Prin urmare, niciunul dintre păcatele enumerate mai sus nu este un păcat pe care Dumnezeu să nu-l poată ierta. Nici o singură faptă, oricare ar fi ea, nu este un păcat care nu poate fi iertat.

S-ar părea că cele două afirmații de mai jos ar fi contradictorii, deși nu sunt:

A. Toate păcatele și blasfemiile vor fi iertate oamenilor.

B. Blasfemia sau păcatul împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

Ambele afirmații au fost făcute de Isus

Isus a făcut ambele afirmații în Matei 12:31, așa că nu poate fi vorba aici de o eroare. Pentru a concilia aceste două afirmații, trebuie să învățăm să înțelegem lucrarea Duhului Sfânt.

Răspuns: Lucrarea Duhului Sfânt constă în a-mi face conștient păcatul și a mă călăuzi spre adevărul deplin. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu mă conduce spre pocăință. Fără lucrarea Duhului Sfânt, nimeni nu simte pocăință pentru păcat și nimeni nu se pocăiește.

“Dar dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.” 1 Ioan 1:9

Răspuns: Când Duhul Sfânt îmi arată păcatul, trebuie să-l mărturisesc pentru a putea primi iertarea. Când îl mărturisesc, Dumnezeu nu numai că mă iartă, ci mă și curățește de orice nelegiuire. Dumnezeu este gata să-mi ierte orice păcat (Psalmi 86:5), cu condiția să fiu dispus să-l mărturisesc și să renunț la el.

Răspuns: Dacă nu-mi mărturisesc păcatele, Isus nu mi le poate ierta. Prin urmare, orice păcat pe care nu-l mărturisesc rămâne de neiertat până când este mărturisit, deoarece iertarea vine abia după mărturisire. Niciodată invers.

Pericolul opoziției față de Duhul Sfânt

Este extrem de periculos să te opui lucrării Duhului Sfânt, deoarece acest lucru poate duce cu ușurință la respingerea Duhului Sfânt, ceea ce constituie păcatul pe care Dumnezeu nu-l poate ierta niciodată. Este depășirea punctului de la care nu mai există cale de întoarcere. Dacă mă opun în mod constant lucrării Duhului, deși numai prin lucrarea Duhului Sfânt pot ajunge la convertire, situația mea devine fără speranță. Acest subiect este atât de important, încât Dumnezeu îl ilustrează și îl explică în diverse moduri în Sfânta Scriptură. Fiți atenți la aceste explicații pe parcursul acestei lecții!

Răspuns: Biblia spune:

A. “Astăzi, când îi auziți glasul, 8 să nu vă împietriți inimile…” Psalmi 95:7,8

B. “Mă grăbesc și nu ezit să împlinesc poruncile Tale.” Psalmi 119:60

C. “Iată, acum este vremea potrivită; iată, acum este ziua mântuirii!” 2 Corinteni 6:2

D. “Și acum, de ce mai eziti? Ridică-te, primește botezul și lasă-ți păcatele să fie spălate, chemând numele Domnului!” Faptele Apostolilor 22:16

Biblia spune în repetate rânduri că trebuie să-mi mărturisesc imediat păcatele de care îmi dau seama și că trebuie să accept fără întârziere adevărurile pe care le descopăr.

Răspuns: Dumnezeu ne avertizează în mod solemn că Duhul Sfânt nu va încerca la nesfârșit să-l convingă pe om să renunțe la păcat și să-I asculte.

“De aceea le vorbesc în pildă, pentru că văd și totuși nu văd, aud și totuși nu aud, și nu înțeleg;” Matei 13:13

Răspuns: Duhul Sfânt încetează să mai vorbească unui om atunci când acesta a devenit surd la vocea Sa. Biblia descrie acest lucru ca pe o ascultare care nu este auzită. Este inutil să pui un ceas deșteptător în camera unei persoane surde. Ea nu-l va auzi. O persoană se poate programa singură să nu mai audă ceasul deșteptător, oprindu-l în mod repetat și neîncercând să se trezească. În cele din urmă, va veni ziua în care nu va mai auzi sunetul ceasului deșteptător.

Nu-L ignorați pe Duhul Sfânt

Așa stau lucrurile cu Duhul Sfânt. Dacă îl ignor în mod constant, El va continua să-mi vorbească, dar eu nu-L voi mai auzi. Când va veni acea zi, Duhul Sfânt se va îndepărta cu tristețe de mine, pentru că am devenit surd la chemarea Lui. Astfel, am ajuns la punctul de unde nu mai există cale de întoarcere. Ce avertisment grav și cutremurător este acela de a rezista vocii Duhului!

“Dar calea celui drept este ca strălucirea zorilor, care devine tot mai luminoasă până la plină zi. Calea celor fără de Dumnezeu este întuneric dens; ei nu știu peste ce se poticnesc.” Proverbe 4:18, 19 “Umblați cât timp mai aveți lumina, ca să nu vă surprindă întunericul!“ Ioan 12:35

Răspuns: Principiul biblic spune că trebuie să acționăm fără întârziere atunci când Duhul Sfânt ne oferă o nouă lumină sau ne face conștienți de păcat. Trebuie să acționez imediat – să mă supun fără întârziere. Dacă mă supun și trăiesc în conformitate cu lumina pe care o primesc, Dumnezeu va continua să-mi dăruiască lumină. Dacă o resping, se va stinge și lumina pe care o am deja și voi fi lăsat în întuneric. Întunericul este rezultatul respingerii încăpățânate și definitive a Duhului Sfânt și al refuzului de a urma lumina. Atunci nu-mi mai rămâne nicio speranță.

Răspuns: Da, dacă refuz cu încăpățânare să-mi mărturisesc păcatul și să renunț la el, voi ajunge în cele din urmă să nu mai aud vocea Duhului Sfânt și voi ajunge la punctul în care nu mai există cale de întoarcere. Iată câteva exemple biblice:

A. Păcatul de neiertat al lui Iuda a fost lăcomia (Ioan 12:6). De ce? Oare pentru că Dumnezeu nu i-l putea ierta? Nu! Acesta nu putea fi iertat doar pentru că Iuda a refuzat să asculte de vocea Duhului Sfânt și să-și mărturisească păcatul lăcomiei. În cele din urmă, a devenit surd la vocea Duhului.

B. Păcatele de neiertat ale lui Lucifer au fost mândria și înălțarea de sine (Isaia 14:12-14). Dumnezeu poate ierta aceste păcate. Lucifer ar fi putut obține iertarea și purificarea, dar a refuzat să asculte până când nu a mai putut auzi vocea Duhului.

C. Păcatul de neiertat al fariseilor a fost respingerea lui Isus ca Mesia (Marcu 3:22-30). De nenumărate ori fuseseră convinși în adâncul inimii lor că Isus era Mesia – Fiul Dumnezeului viu al cerurilor. Dar și-au împietrit inimile și au refuzat cu încăpățânare să-L accepte ca Mântuitor și Domn. În cele din urmă, au devenit surzi la vocea Duhului. Într-o zi, după ce Isus a săvârșit încă o minune mare, fariseii au spus mulțimii adunate că Isus își primea puterea de la diavol. La aceasta, Isus a răspuns imediat că atribuirea puterii Sale de a face minuni diavolului era un semn că ajunseseră la punctul fără întoarcere și că blasfemaseră împotriva Duhului Sfânt. Dumnezeu ar fi vrut să-i ierte. Dar ei I s-au împotrivit până când au devenit complet surzi față de Duhul Sfânt și nu mai puteau fi atinși.

Nu pot alege consecințele
Când Duhul îmi vorbește, pot să-i răspund sau să-i resping vocea, dar nu pot alege consecințele. Acestea sunt date. Dacă îl ascult cu consecvență, voi deveni din ce în ce mai asemănător cu Isus. Duhul Sfânt mă va pecetlui pe frunte ca fiu al lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:2,3) și îmi va asigura astfel un loc în Împărăția Cerurilor. Dacă însă refuz cu încăpățânare să-i răspund, îl întristez pe Duhul Sfânt, astfel încât El mă va părăsi pentru totdeauna, ceea ce îmi va pecetlui pierzarea. Ce avertisment solemn este acesta de a nu-L ignora pe Duhul Sfânt!

“și nu-Ți lua Duhul Tău cel Sfânt de la mine!” Psalmul 51:13

Răspuns: El L-a implorat pe Dumnezeu să nu-i ia Duhul Sfânt. De ce? Pentru că David era conștient că ar fi pierdut pe loc dacă Duhul Sfânt l-ar fi părăsit. Știa că numai Duhul Sfânt îl putea călăuzi spre pocăință, remușcare și îndreptare, și tremura la gândul că ar putea deveni surd la vocea Lui. Într-un alt pasaj, Biblia ne spune că Dumnezeu l-a părăsit în cele din urmă pe Efraim pentru că acesta se agăța de idolii săi (Osea 4:17) și nu voia să asculte de Duhul. El devenise surd din punct de vedere spiritual. Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui om este ca Dumnezeu să fie nevoit să se întoarcă de la el și să-l lase în voia lui. Asta nu trebuie să vi se întâmple vouă! Nu permiteți asta!

“Să nu stingeți Duhul.” 1 Tesaloniceni 5:19

Răspuns: Lucrarea Duhului Sfânt este ca un foc care arde în mintea și inima omului. Păcatul acționează asupra Duhului Sfânt la fel cum apa acționează asupra focului. Dacă nu țin seama de Duhul Sfânt și continui să păcătuiesc, atunci torn apă peste focul Duhului Sfânt. Cuvintele grave ale lui Pavel se aplică și nouă astăzi. Nu stingeți focul Duhului Sfânt prin refuzul repetat de a asculta de vocea Lui. Când focul se stinge, am ajuns la punctul în care nu mai există cale de întoarcere.

Orice păcat poate stinge focul

Orice păcat necunoscut sau ne mărturisit poate, în cele din urmă, să stingă focul Duhului Sfânt. Ar putea fi refuzul de a respecta sfântul Sabat al lui Dumnezeu, în ziua a șaptea. Ar putea fi tutunul. Ar putea fi lipsa de disponibilitate de a ierta pe cineva care v-a înșelat sau v-a rănit în vreun fel. Ar putea fi imoralitatea. Ar putea fi reținerea zeciuielii lui Dumnezeu. Refuzul de a asculta de vocea Duhului Sfânt în orice privință înseamnă a turna apă peste focul Duhului Sfânt. Nu stingeți focul! Nu ar putea exista nimic mai grav.

Răspuns: Ce cuvinte șocante! Dumnezeu spune că cei care nu vor să accepte adevărul și se opun convingerii Duhului Sfânt vor primi rătăciri puternice (după ce Duhul Sfânt s-a îndepărtat de ei), astfel încât vor considera rătăcirea drept adevăr.

“Mulți îmi vor spune în acea zi: ”Doamne, Doamne, nu am profețit noi în numele Tău, nu am alungat noi demonii în numele Tău și nu am săvârșit noi multe minuni în numele Tău?» Și atunci le voi spune: «Niciodată nu v-am cunoscut; plecați de la Mine, voi cei fără de lege!» Matei 7:22-23

Răspuns: Cei care strigă “Doamne, Doamne!” vor fi șocați și îngroziți să afle că sunt excluși. Erau absolut siguri de mântuirea lor. Atunci, Iisus le va aminti, fără îndoială, de momentul din viața lor în care Duhul Sfânt îi convinsese de o nouă lumină. Atunci totul le era limpede ca cristalul și o recunoscuseră fără echivoc ca fiind adevărul. Acest lucru îi neliniștise și nu-i lăsase să doarmă noaptea, în timp ce se luptau să ia o decizie. Cât de tare le ardea inima! În cele din urmă, au spus “Nu!”. Apoi au refuzat să mai asculte de Duhul Sfânt. Ca urmare, au fost cuprinși de puternica iluzie de a se crede mântuiți, în timp ce erau pierduți. Ar putea oare să se întâmple cuiva o tragedie mai mare?

“Nu oricine îmi spune: ”Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel care împlinește voia Tatălui meu care este în ceruri.” Matei 7:21

Răspuns: Isus ne avertizează solemn că nu toți cei care sunt siguri de aceasta vor intra în Împărăția Sa, ci doar cei care împlinesc voia Sa. Fiecare dintre noi își dorește certitudinea mântuirii. Este chiar o chemare divină. Cu toate acestea, în creștinismul de astăzi există o falsă promisiune de siguranță, care le promite oamenilor mântuirea, în timp ce aceștia continuă să trăiască în păcat și nu dau dovadă de nicio schimbare în stilul lor de viață.

Pastori îngrijorați

Din ce în ce mai mulți lideri bisericești renumiți sunt îngrijorați de faptul că atât de multe biserici sunt pline de oameni care se consideră în “siguranță”, dar care nu au experimentat o schimbare adevărată prin Isus Hristos și nici nu-L ascultă.

Isus clarifică lucrurile

Isus spune că numai cei care împlinesc voia Tatălui Său pot avea această certitudine adevărată. Dacă îl accept pe Isus ca Domn și Stăpân al vieții mele, stilul meu de viață se va schimba radical. Voi deveni o făptură cu totul nouă (2 Corinteni 5:17). Voi păzi cu bucurie poruncile Lui și voi împlini voia Lui (Ioan 14:15) și Îl voi urma cu bucurie oriunde mă va conduce (1 Petru 2:21). Puterea Sa minunată a învierii (Filipeni 3:10) mă transformă după chipul Său (2 Corinteni 3:18). Pacea Sa pătrunde în viața mea (Ioan 14:27). Când Isus locuiește în mine prin Duhul Sfânt (Efeseni 3:16, 17), “pot totul” (Filipeni 4:13) și “nimic nu va fi imposibil” (Matei 17:20).

Certitudinea adevărată, spre deosebire de o certitudine înșelătoare

Dacă îl urmez pe Mântuitorul oriunde mă va conduce, El îmi promite că nimeni nu mă poate smulge din mâna Lui (Ioan 10:28) și că coroana vieții mă așteaptă (Apocalipsa 2:10). Ce siguranță minunată și adevărată le oferă Isus urmașilor Săi! Orice certitudine bazată pe alte condiții nu este decât o înșelăciune. Ea îi va conduce pe cei care se cred mântuiți, dar care, în realitate, sunt pierduți, în fața scaunului de judecată ceresc (Proverbe 16:25).

“pentru că sunt convins că Cel care a început în voi o lucrare bună o va și desăvârși până în ziua lui Isus Hristos.” “Căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi atât voința, cât și înfăptuirea, după bunul Său plac.” Filipeni 1:6; 2:13

Răspuns: Slavă Domnului! Cel care îl face pe Isus Domnul și Stăpânul vieții sale se bucură de promisiunea că Isus îl va duce în mod sigur și minunat în Împărăția Sa. Nu ar putea exista nimic mai bun decât asta!

”Iată, stau la ușă și bat. Dacă cineva aude glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, iar el cu Mine.” Apocalipsa 3:20

Răspuns: Isus promite că va intra în viața noastră dacă îi deschidem ușa. Iisus este Cel care, prin Duhul Său Sfânt, bate la ușa inimii dumneavoastră și a mea. El, Regele regilor, Mântuitorul lumii, își face timp să vină la dumneavoastră și la mine și să ne călăuzească și să ne sfătuiască cu dragoste. Ce nebunie, ce catastrofă incredibilă este să fim prea ocupați sau prea indiferenți pentru a intra într-o prietenie iubitoare și durabilă cu Isus! Prietenii apropiați ai lui Isus nu vor risca să fie respinși în Ziua Judecății. Isus îi va întâmpina personal în Împărăția Sa (Matei 25:34).

Un ultim cuvânt

Aceasta este ultima lecție din seria noastră de 27. Dorința noastră sinceră este ca voi să fi fost conduși în prezența lui Isus și să fi trăit experiența unei relații noi și minunate cu El. Sperăm că vă apropiați în fiecare zi mai mult de Maestru și că vă veți alătura în curând grupului plin de bucurie care va fi primit în Împărăția Sa la venirea Sa. Dacă nu ne vom întâlni pe acest pământ, să luăm hotărârea de a ne întâlni în nori în acea zi măreață.

Vă rugăm să ne contactați dacă vă putem fi de ajutor în călătoria dumneavoastră spre cer!

Duhul Sfânt acționează asupra tuturor oamenilor (Ioan 1:9), la fel cum soarele strălucește pentru toți oamenii. Același soare care întărește lutul face ceara să se topească. Și Duhul Sfânt are un efect diferit asupra inimilor noastre, în funcție de modul în care răspundem la chemarea Sa. Dacă reacționez pozitiv la aceasta, inima mea se înmoaie. Ca urmare, experimentez o transformare completă (1 Samuel 10:6). Dacă mă opun Duhului, inima mea se împietrește (Zaharia 7:12).

Reacția faraonului

Faraon și-a împietrit propria inimă, opunându-se Duhului Sfânt (Exodul 8:15, 32; 9:34). Totuși, Biblia spune și că Dumnezeu i-a împietrit inima, deoarece Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a continuat să se îngrijească de Faraon. Însă, întrucât Faraon a continuat să se împotrivească lucrării Sale, inima lui s-a împietrit, așa cum soarele întărește lutul. Dacă Faraon ar fi ascultat de Duhul lui Dumnezeu, inima lui s-ar fi înmuiat, așa cum soarele înmoaie ceara.

Iuda și Petru

Cei doi ucenici ai lui Isus, Iuda și Petru, sunt exemple ale acestui principiu. Amândoi păcătuiseră îngrozitor. Unul l-a trădat pe Isus, celălalt l-a renegat. Care dintre cele două fapte este mai gravă? Cine poate spune asta? Același Duh Sfânt s-a îngrijit cu dragoste de amândoi. Iuda s-a împotrivit, astfel încât inima lui a devenit tare ca piatra. Petru, pe de altă parte, a fost receptiv la lucrarea Duhului, iar inima lui s-a topit. El și-a manifestat pocăința sinceră. Mai târziu, a devenit unul dintre cei mai mari propovăduitori ai Bisericii primare. Vă rugăm să citiți în Zaharia 7:12-13 avertismentul solemn al lui Dumnezeu cu privire la împietrirea inimilor noastre față de lucrarea Duhului Sfânt.

În Noul Testament, Isus se pronunță foarte ferm împotriva acestui lucru. El a spus: “O generație rea și adulterină cere un semn”; Matei 12:39. El a predicat adevărul și l-a susținut cu ajutorul Vechiului Testament, care era Sfânta Scriptură la acea vreme. Ei înțelegeau prea bine despre ce vorbea. Au fost, de asemenea, martori ai minunilor Sale, dar totuși L-au respins. Mai târziu, El le-a spus: “Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nici dacă ar învia cineva din morți, nu se vor lăsa convinși.” Luca 16:31 Biblia ne îndeamnă să verificăm totul în lumina Sfintelor Scripturi (Isaia 8:19-20). Dacă decidem să împlinim voia lui Isus și să-L urmăm oriunde ne va conduce, ni se aplică promisiunea că El ne va da puterea să deosebim adevărul de rătăcire (Ioan 7:17).

Da. Dacă un om nu se supune lui Dumnezeu în mod conștient (Psalmi 66:18) și totuși Îi cere lui Dumnezeu să-l binecuvânteze (deși nu are intenția să se schimbe), atunci rugăciunea acelui om nu este doar lipsită de sens, ci, după cuvintele lui Dumnezeu, este o urâciune (Proverbe 28:9).

Nu ați respins Duhul Sfânt. Puteți avea această certitudine pentru că vă simțiți interesați. Numai Duhul Sfânt vă poate tulbura și convinge (Ioan 16:8-13). Dacă Duhul Sfânt v-ar fi părăsit, inima voastră nu ar fi întristată și nu v-ați face griji în privința aceasta. Bucurați-vă și lăudați-L pe Dumnezeu! Încredințați-I viața voastră chiar acum și urmați-L cu ascultare și rugăciune în timpul care vă așteaptă. El vă va dărui victoria (1 Corinteni 15:57), vă va întări (Filipeni 2:13) și vă va păstra până la a doua Sa venire (Filipeni 1:6).

Biblia spune: “Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei de lângă drum sunt cei care îl aud; apoi vine diavolul și le ia Cuvântul din inimă, ca să nu creadă și să nu fie mântuiți.” Luca 8:11-12. Isus ne arată că trebuie să acționăm imediat când înțelegem ce ne poruncește Duhul Sfânt să facem în legătură cu noua lumină din Scriptură. Altfel, diavolul are ocazia să ne răpească acest adevăr.

Dumnezeu se referă aici la cunoașterea unei persoane ca pe un prieten personal. Îl cunoaștem ca pe un prieten atunci când vorbim zilnic cu El, când Îl urmăm cu bucurie și când împărtășim cu El bucuriile și necazurile noastre, la fel ca cu un prieten pământesc. Isus mai spune: “Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.” Ioan 15:14 Oamenii la care se face referire în capitolul 7 din Matei au respins Duhul Său Sfânt. Ei au aderat la o teologie care învață mântuirea în păcat sau prin fapte. În niciuna dintre aceste învățături nu este nevoie de Isus. Sunt oameni care nu și-au făcut timp să-L cunoască pe Isus. De aceea, El explică că nu-i cunoaște cu adevărat ca prieteni personali.

Textul spune: “Nu întristați Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care ați fost pecetluiți pentru ziua mântuirii.” Pavel arată aici în mod clar că Duhul Sfânt este o ființă personală, deoarece numai o persoană poate fi întristată. Și mai important: el confirmă că Duhul Sfânt se retrage cu tristețe atunci când eu resping curtenirea Sa plină de iubire. Așa cum curtenirea unui om față de altul încetează pentru totdeauna în urma respingerilor repetate, tot așa relația noastră cu Duhul Sfânt poate ajunge la un sfârșit definitiv prin refuzul obstinat de a răspunde la îndemnurile Sale pline de iubire.