Katharina
Când aveam cinci ani, familia mea s-a mutat din Kazahstan în Germania. La 22 de ani mi-am terminat studiile. Deși eram protestantă, Iisus nu avea niciun loc în viața mea. Mă interesam de cărțile de tarot și îmi plăcea să merg la discotecă. Îmi făceam planuri de viitor fără Dumnezeu. Cunoscusem un bărbat pe internet. El locuia la Moscova și lucra pentru serviciile secrete ruse. Voiam să mă căsătoresc cu el și să mă mut la Moscova.
Dragostea mea pentru el părea să fie o compensație pentru viața mea destul de tristă. Dar, din cauza lui Vladimir, situația s-a înrăutățit și mai mult. Într-o zi, Vladimir a făcut ceva ce, în serviciile secrete, ar fi însemnat, de obicei, moartea. De aceea a fost nevoit să fugă din Rusia. Însă, odată cu schimbarea vieții sale, și-a pierdut orice dorință de a trăi. După o tentativă de sinucidere în urma conducerii sub influența alcoolului, a supraviețuit grav rănit. Eram disperată. Dar apoi am avut impresia că o voce îmi spunea: „Cere-I ajutor lui Dumnezeu!“ „Dumnezeu?“, m-am întrebat. Așa că m-am rugat: „Dumnezeule, ajută-mă, dacă exiști. Nu mai pot. Nu mai vreau să trăiesc dacă Vladimir moare.“ După rugăciune, mi s-a părut că ceva puternic și sfânt îmi umplea camera. În adâncul inimii, am înțeles că tocmai se întâmplase ceva important și solemn: îmi încredințasem viața lui Dumnezeu.
După aceea, am primit vizita Martorilor lui Iehova. Le-am deschis sufletul. Una dintre cele două femei mi-a explicat că Satana este responsabil pentru nefericirea și depresiile mele, deoarece apelez la ajutorul lui prin cărțile de tarot pentru a prezice viitorul. Mi-a explicat că Satana se dă drept binefăcător și le oferă oamenilor „ajutorul“ său sub formă de pendule, citirea cărților și invocarea spiritelor. Astfel, aceștia intră sub stăpânirea lui și trebuie să plătească un preț foarte mare pentru asta. Cu remușcare am constatat că timp de șapte ani îi cerusem sfatul lui Satan. Acum înțelegeam de ce fusesem urmărit de nenorociri atâția ani. După aceea, Dumnezeu mi-a vorbit în scurt timp prin intermediul unui prieten baptist al tatălui meu și al unei predici televizate. Toate acestea m-au impresionat profund. Apoi am primit vestea că starea lui Vladimir se îmbunătățise. Deși urma să rămână cu dificultăți de respirație și de mișcare, viața lui nu mai era în pericol.
Eram nespus de fericită și i-am povestit lui Vladimir despre rugăciunea mea. El însă a tăcut. Apoi a trebuit să mă intern la spital din cauza unei inflamații la stomac. Când am intrat în salon, o tânără simpatică pe nume Kasa mi-a zâmbit larg. Tocmai trecuse printr-o operație de apendicită. M-am înțeles bine cu ea încă de la început. Mi-a spus că este adventistă, iar soțul ei, Bernd, este pastor al bisericii adventiste. La început, nu mi-au plăcut deloc manierele lui prietenoase și încercarea lui de a intra în conversație cu mine. În sinea mea, am respins oferta lui Bernd de a-l suna dacă aveam întrebări legate de credință. Așa cum am aflat mai târziu, Bernd și Kasa s-au rugat pentru mine în perioada următoare. Ulterior, am reluat legătura cu ei și am participat și la slujbă. Ceea ce m-a surprins acolo a fost amabilitatea oamenilor. Am decis să aflu mai multe despre credință și am acceptat oferta lui Bernd de a participa la studiile biblice. În lunile următoare, l-am cunoscut și l-am iubit pe Iisus Hristos ca Mântuitor al meu. El m-a eliberat de ocultism, de depresie și de o iubire nefericită. Dumnezeu a făcut din mine un om nou. Am pecetluit această înnoire pe 4 aprilie 2009 prin botezul meu.
