Yasmin

Adolescența mea petrecută la Lacul Constanța a fost marcată de neliniște. Când aveam 11 ani, părinții mei au divorțat. Cei patru frați ai mei își trăiau propriile vieți. Eram adesea singură. Mi-am găsit sprijinul în prieteni — la petreceri, fumând, bând și dansând. Când eram în clasa a XI-a — primul meu iubit tocmai mă părăsise — nu-mi mai păsa de nimic. Nu-mi mai îndeplineam obligațiile și nici nu mai mergeam la școală. Când, la sfârșitul anului școlar, mi-am dat seama că voi rămâne repetentă, am decis totuși să repet clasa.

În noua clasă a XI-a, m-am așezat la banca din spate. Nu cunoșteam pe nimeni. Dar atunci s-a întâmplat ceea ce urma să-mi schimbe complet viața: am întâlnit-o pe Sarah. S-a așezat lângă mine și, în scurt timp, am devenit prietene bune. Mi-a povestit multe despre credința ei adventistă și despre un congres al tinerilor. Benny, un bun prieten al ei și, de asemenea, adventist, voia și el să meargă acolo. Suna interesant. Mi-a arătat site-ul și mi-a explicat că acolo vor fi mulți tineri care se vor distra de minune. M-am gândit: „Super, sună a o petrecere uriașă. Trebuie să merg acolo!‚ Benny avea și el un prieten cu el, care, la fel ca mine, participa pentru prima dată la congres. Pentru mine, însă, mi s-a prăbușit o lume când am constatat că la congres nu era nicio petrecere uriașă. Pe de altă parte, nu mai întâlnisem niciodată tineri atât de drăguți, prietenoși, pașnici, profunzi, talentați, inteligenți și în căutarea lui Dumnezeu. Asta m-a fascinat și mi-a stârnit curiozitatea. De ce erau acești tineri atât de diferiți?

Sarah și cu mine am participat la câteva ateliere, iar ea mi-a explicat treptat credința ei pe baza Bibliei. De îndată ce aveam întrebări, puteam apela la ea sau la Benny. Am auzit pentru prima dată de Sabat și am fost șocată că nu știam încă nimic despre el, deși și eu fusesem crescută în credința creștină. Prin intermediul lui Sarah l-am cunoscut și pe predicatorul Vito. L-am întrebat ce înseamnă Sabatul. El s-a oferit să-mi țină lecții biblice, iar eu am acceptat imediat. M-am simțit foarte bine la congres — până când a venit vineri seara. Singurul lucru pe care l-am observat a fost că mulți tineri se îmbrăcau elegant. Peste tot vedeam bărbați în costume, femei în fuste. Nu înțelegeam ce însemna asta. Sarah mi-a explicat că, de fiecare dată când vine Sabatul, se îmbracă frumos spre slava lui Dumnezeu. Prietenul lui Benjamin se simțea, la fel ca mine, incomod și nelalocul lui. Voia să plece. Deoarece avea rude în apropiere, a părăsit congresul. A încercat să mă ia cu el, ca să nu fiu nevoit să rămân cu acești „ciudați“, cum îi numeam noi pe tineri. Nu știam ce să fac. Deși simțeam la fel ca el, îi promisesem lui Sarah că voi veni cu ea și mi se părea nedrept să plec pur și simplu. Așa că m-am hotărât să rezist până luni. Slavă Domnului că am rămas! Într-una din ultimele seri a avut loc o chemare de a-I încredința viața lui Isus. Am fost atât de mișcată de predică și simțeam o dorință atât de puternică înlăuntrul meu de a-mi dărui viața lui Dumnezeu, încât m-am dus în față împreună cu Sarah. După aceea, am plâns toată seara. Dumnezeu reușise să străpungă cu iubirea Sa o inimă plină de frustrare, suferință și singurătate și să mă transforme într-o persoană nouă.

Astăzi am ocazia să fac ceea ce îmi place cel mai mult: să-L slujesc pe Dumnezeu din toată inima! Sunt stagiară în cadrul departamentului de tineret al Uniunii din Baden-Württemberg. Dumnezeu știe de ce m-a condus aici. El este un Dumnezeu incredibil de iubitor!