Dominik

Ca familie, am fost multă vreme membri ai unei biserici penticostale. Însă, când aveam 12 ani, am părăsit biserica respectivă și am înființat propria noastră biserică de casă.

În această etapă a pubertății, a început să se instaleze încet-încet în mine o atitudine de rebeliune față de familie, prieteni și credința mea. Mi-am făcut prieteni noi, pe stradă. Aveam o relație grozavă, dar superficială cu ei. Compuneam muzică hip-hop și rap.

Părinții mei au continuat însă să se roage pentru mine. În noaptea de Revelion din 2005, am simțit dorința de a-mi schimba viața și de a mă întoarce la Dumnezeu. Voiam să-L cunosc mai bine pe Isus, să cultiv o relație mai profundă cu El. M-am rugat lui Dumnezeu și I-am promis că voi citi Cuvântul Său și că voi cultiva o relație strânsă cu El. De asemenea, I-am cerut minunea de a o cunoaște pe femeia vieții mele și de a găsi o biserică în care să mă simt ca acasă. Nu mai voiam să continui așa cum făcusem până atunci. În acea perioadă eram în clasa a IX-a la școala reală.

Într-o zi, la ora de biologie, stăteam împreună cu câțiva colegi de clasă. Unul dintre ei susținea că omul provine din maimuță și că lumea a luat naștere în urma unui Big Bang. Eu însă credeam în continuare în Creație. Așa că i-am răspuns că nu este adevărat. Dumnezeu a creat Pământul. Colegului meu i s-a părut amuzant și a râs cu voce tare. Asta a determinat-o pe colega mea de clasă, Alina, să intervină. Atunci el a întrebat-o dacă și ea crede că Pământul a luat naștere în urma Big Bang-ului. Ea a negat. Credea în Creație și că Dumnezeu a creat oamenii. Desigur, m-am bucurat nespus când am auzit asta și am devenit curios. M-am întrebat dacă este cumva catolică sau protestantă. Puțin mai târziu, am întrebat-o de unde îi vine această convingere. Atunci mi-a povestit despre Biserica Adventistă și despre mesajul adventist. Nu auzisem niciodată de asta. Dar acum eram extrem de interesat de această credință deosebită. Oare Dumnezeu voia să-mi deschidă aici două uși în același timp: una către adevăr și a doua către o femeie care îmi împărtășește credința?

În scurt timp, m-a invitat la o întâlnire într-o seară de vineri la Biserica Adventistă. Acolo, tinerii m-au primit cu brațele deschise. Împreună am sărbătorit începutul Sabatului. După aceea, setea mea după mesajul adventist a devenit din ce în ce mai mare. Și ceilalți membri ai bisericii m-au primit cu căldură. Dumnezeu îmi dăruise un nou cămin spiritual. Acum, așa cum eram convins, mă aflam acolo unde îmi era locul, și anume în adevărata biserică a lui Dumnezeu din vremurile de pe urmă. Printr-un studiu intens de doi ani alături de tineri și de predicator, Dumnezeu m-a condus, în iunie 2009, la momentul în care m-am hotărât definitiv pentru Domnul Isus Hristos și mi-am încredințat viața Lui. M-am botezat. Acum cunosc adevărul pe care l-am căutat atât de mult timp.

Cu Alina s-a legat o prietenie strânsă. Între timp, ne-am logodit și ne propunem să ne căsătorim în vara anului 2011. Căile lui Dumnezeu sunt uneori de nepătruns. Nimeni nu știe unde duc. Am învățat să am încredere în Dumnezeu și să-I aduc slavă. Restul va veni de la sine.